De la Tecuci la Viena
- Aproape necunoscută în România înainte de '89, meseria de manechin a devenit astăzi visul multor adolescente. Tu eşti una dintre cele care l-au transformat în realitate în 1999, când ai câştigat prestigiosul concurs Elite Model Look. Cum ai izbutit?
- Eu m-am născut într-un orăşel mic, de provincie, în Tecuci, nu avusesem niciodată contact cu lumea modei şi nici nu mă consideram vreo frumuseţe deosebită, aşa că departe de mine gândul de a deveni model. Visul meu cel mai fierbinte (la care nu am renunţat, de fapt, nici acum) era să devin educatoare sau învăţătoare. Dar în poveste a intervenit fratele meu. Văzuse un anunţ în ziar, cu privire la o preselecţie pe judeţ, pentru concursul Elite Model Look, şi mi-a spus că trebuie neapărat să mă duc şi eu. L-am refuzat. Habar n-aveam despre ce este vorba. El însă a tot insistat şi, până la urmă, văzând că n-o scoate la capăt cu mine, a recurs la un şantaj: m-a ameninţat că dacă nu mă prezint la concurs, nu-mi mai dă bani de buzunar. Şi cu argumentul acesta, "afacerea” a fost încheiată: m-am supus. Dar la Galaţi, unde se făcea prima selecţie, am mers cu inima strânsă, mai ales că acolo am dat peste o mulţime de fete, pe care le vedeam cu mult mai frumoase decât mine. Cu toate astea, am fost una dintre cele trei candidate alese să treacă în etapa următoare. Asta mi-a dat ceva mai multă încredere, aşa că am purces la pasul următor: concursul de la Bucureşti, faza pe ţară, unde am fost vreo două mii de participante. Câştigătoare am fost eu - nu poţi să-ţi închipui cât de surprinsă am fost! - după care a urmat etapa internaţională, de la Nisa, acolo unde se alege "Top 20”, în care am intrat şi eu. Aşa am început să primesc contracte şi să călătoresc prin lumea largă, în calitate de model.
- Care sunt cele mai frumoase amintiri din viaţa ta d
