- Editorial - nr. 175 / 8 Septembrie, 2012 Astazi, putini romani isi fac griji ca nu vor avea ce pune pe masa din cauza secetei si a crizei economice. Mai degraba se gandesc cu ce sa cumpere atata abundenta de hrana oferita de supermarketuri. In targul nostru sunt 9 magazine cu toata gama de alimente, circa 90 la suta din import. Bani sa fie, ca de foamete nu va suferi nimeni. Cererea crescanda a romanilor de hrana si bauturi este satisfacuta la standarde europene, in timp ce agricultorul roman se zbate sa supravietuiasca crizei si secetei prelungite. A le vorbi orasenilor despre agricultura, despre truda taranului roman, pare plictisitor. Prea putini constientizeaza rolul important pe care il au taranii in asigurarea hranei noastre de toate zilele. Daca in regimul socialist terenul agricol era tratat cu sfintenie, investindu-se masiv in lucrari de imbunatatiri funciare, astazi problema solului este tratata cu superficialitate. Imediat dupa "revolutie” s-au distrus cu ura canalele pentru irigatii si lucrarile pentru protectia solului impotriva eroziunii. Dupa ce au intrat in posesia terenului agricol, proprietarii, dar si hotii au furat dalele de beton, instalatiile. Imi aduc aminte ca venise la mine un tigan sa-mi ofere dale de beton la un pret de nimic, furate dintr-o pasune a fostei IAS Zagar. Omul avea intr-o sura saseasca cateva mii de dale, boltari si stalpi de beton. L-am intrebat daca are acte pe aceste materiale si mi-a raspuns obraznic ca un inginer gostatist cunoaste situatia. Am refuzat oferta si ulterior mi-a parut rau ca a venit alt cetatean care le-a targuit la un pret modest. Dupa ce s-a distrus o avutie nationala, sa nu ne mai tanguim ca strainii ne ofera hrana la preturi la nivelul Uniunii Europene, in timp ce salariile sunt la nivelul tarilor subdezvoltate. Una din solutii ar fi sa ne intoarcem la obiceiurile alimentare ale poporului roman, obicei