Acum vreo 4-5 zile, la oră de maximă audienţă, un canal TV de ştiri a lansat o bombă amorsată încă de acum patru ani: anume că sportivii medaliaţi la Olimpiada de la Beijing, din 2008, legitimaţi la clubul Dinamo, nu-şi vor mai primi recompensele promise în repetate rânduri. Trebuie făcută şi menţiunea că e vorba nu despre banii pe care Comitetul Olimpic Român îi acordă medaliaţilor (şi care s-au dat la timp) ori despre alte premii oferite de sponsori (care şi ei şi-au onorat obligaţiile) ci strict de banii de la club. Discuţia se poate extinde din acest moment în numeroase direcţii, una fiind aceea că militarizarea sportului românesc încă e de actualitate, adică sportivii legitimaţi la Steaua şi Dinamo continuă să aibă avantaje şi privilegii pe care alţi sportivi, de la cluburile „normale”, nu le-au avut niciodată: contracte de muncă pe salarii consistente, grade militare obţinute exclusiv prin sport, felurite alte bonusuri, acesta despre care vorbim aici fiind doar unul din ele. Nu spun, ferească Dumnezeu, că banii ăştia n-ar fi meritaţi, măcar prin comparaţie cu fel de fel de paraziţi ai gazonului care, ca fotbalişti adesea hazlii, câştigă într-un an (în care eventual mai şi retrogradează) cât un gimnast sau un canotor cu aur olimpic într-o viaţă. Numai că nu pot să nu constat discriminarea între alde Armată plus Miliţie şi sportivii „civili”. Revin la subiect; la mai puţin de o lună de la anunţul premierului Ponta că banii restanţi se vor acorda, Ministerul Finanţelor trimite clubului Dinamo o înştiinţare cum că... nu se vor acorda! Iar ca rahatul să aibă şi moţ, mai zice şi că... sumele s-au prescris!!! Nu ştiu cine-i nenorocitul care a îndrăznit asemenea porcărie, dar îl întreb: cum mă-sa se face că tot ce aveţi voi, Finanţele, de încasat (de la taxe până la amenzi în trafic) nu se prescrie niciodată, iar premiile cuvenite unor legende planetare se prescri