Lacom, avar, inteligent. Aşa poate fi caracterizat Dan Voiculescu. Imoral, talentat, leneş. Aşa poate fi caracterizat Crin Antonescu.

Întâlnirea dintre cei doi a fost de bun augur atât pentru averea primului, cât şi pentru cariera politică a celui de-al doilea. Voiculescu a intuit în Crin Antonescu tipul de lider care poate fi manevrat prin intermediul mass-media, exploatându- i slăbiciunile şi folosindu-i calităţile. Cu alte cuvinte, i-a dat spaţiu nelimitat la Antenele sale, oferindu-i expunerea mediatică de care avea nevoie pentru a-şi valorifica talentul politic: maximum de randament cu minimum de efort.

Ce a obţinut Voiculescu? A devenit partenerul politic al PNL, demonstrând că poţi avea un partid politic de tip căpuşă, acces la funcţii şi oportunităţi de spoliere a bugetului de stat, făcând trafic de influenţă cu o aparenţă de legalitate. Recenta campanie a Antenei 3 împotriva ministrului liberal al Transporturilor s-a finalizat prin acapararea postului de director al aeroportului Otopeni de către Voiculescu.

Sper că nu vă închipuiţi că este un gest gratuit, pentru că acest cuvânt lipseşte din vocabularul voiculescian. Numai DNA îl mai încurcă din când în când, după cum sentinţa definitivă şi irevocabilă de fost turnător al Securităţii îl sileşte să renunţe la orice ambiţie politică. Tocmai El, care se visa Preşedintele României!

Aici are nevoie de Crin Antonescu. Pentru că în mintea sa, numai Băsescu este de vină, iar el, Voiculescu, este unul dintre supravieţuitorii luptei duse de instituţii pentru întărirea Statului. O luptă la care nu are de gând să renunţe, deşi vede cum nisipul se scurge implacabil în clepsidra întoarsă de mult prea multe ori. Un Antonescu preşedinte al României ar fi cel mai frumos cadou de final, un fel de ceas de aur acordat pensionarilor care au lucrat neîntrerupt într- o firmă.

Antonescu nu este o victimă! A