Tineri sau vârstnici, femei sau bărbaţi, milioanele de admiratori se regăseau uşor în bărbatul de talie medie, modest, îmbrăcat sobru şi teribil de carismatic în acelaşi timp.

Se regăseau în cântecele sale - uşor de fredonat: "Ţărăncuţă, ţărăncuţă", "Drumurile noastre poate se vor intălni vreodată", "Trecea fanfara militară in frunte c-un tambur major". Nici un solist de muzică uşoară din România nu a avut parte de gloria lui. Cântăreţul Dan Spătaru înceta din viaţă pe 9 septembrie 2004, în urma unui stop cardiac, în locuinţa sa din Bucureşti, la numai 64 de ani.

Foarte iubit

A fost o vreme când stadioanele erau pline, iar miliţia călare îl înconjura ca să îl apere de fani! Se spune că, odată, a fost de-ajuns să îi fie numele scris cu cretă pe caldarâm pentru ca la spectacol să vină o mulţime de oameni. A terminat ICEF- ul, deoarece îi plăcea sportul. Dragostea pentru muzică a moştenit-o din familie, era student când a început să cânte la Casa Studenţilor, prin anii 60, a început cu muzica italiană, care era la modă. La începuturile carierei, Dan Spătaru a fost angajat al Teatrului Fantasio din Constanţa. Camelia Dăscălescu a fost cea care l- a descoperit. Şi va spune că “acest băiat o să ajungă ceva!”. Odată, la o terasă, l- a intălnit pe Temistocle Popa, care i-a făcut aproape toate şlagărele.

A ajuns un cântăreţ foarte iubit nu numai în România, ci şi în…Rusia. Mai ales în Rusia, din perioada filmului "Cântecele mării", o coproducţie româno-sovietică. S-a dovedit a fi şi un foarte bun actor, iar acea perioadă nu este lipsită de picanterii: la un moment dat, a existat o poveste de iubire între el şi Natalia Fateeva, actriţa care o interpreta eroina principală. Apropiaţii spun că era o persoană punctuală, că era gospodar, cu o fire blândă…Până la urmă, timpul a dovedit că marile voci nu mor niciodată. Şi,parafrazând refrenul unei melodii (e ade