Pe o piata libera, conceptul de libertate a intreprinzatorului presupune doua lucruri si numai doua: dreptul oricarui om de a presta orice activitate economica si dreptul oricarui om de a intra pe piata sau de a parasi piata oricand doreste. Daca judeci lucrurile dupa discursuri, toti romanii sunt pro-capitalisti. Daca judeci insa dupa mentalitati si comportamente, ajungi cu surprindere la alte concluzii. Prima ciudatenie a capitalismului autohton e neincrederea in intreprinzatori si in spiritul intreprinzator. Cu totii avem, se pare, o incredere nemasurata in functionari, in tehnocrati. Nu am nici o indoiala ca functionarii sunt extrem de utili. Absenta lor ar provoca instantaneu haos, de vreme ce ei stapanesc stiinta organizarii si administrarii diferitelor domenii de activitate. Dar intr-o ierarhie naturala, functionarii depind de intreprinzatori. Aceasta din simplul motiv ca nici un functionar nu poate organiza ceea ce nu exista. Functionarii nu pot ordona decat acele domenii care, in prealabil, au fost descoperite si puse in valoare de intreprinzatori. In Romania este inca neclara diferenta dintre conducere si management. Cele doua activitati sunt complementare: o buna conducere dublata de un management prost sau o conducere slaba dublata de un management excelent provoaca, la limita, o catastrofa. Pe de alta parte insa, cele doua activitati nu stau pe acelasi nivel: managerul este ierarhic inferior liderului. Cand ierarhia naturala este rasturnata, cand spiritul organizatoric il sufoca pe cel intreprinzator, rezultatul este, in cel mai bun caz, stagnarea. Exista insa si un alt motiv pentru care societatea civila ar trebui sa se revolte impotriva domniei functionarilor, a tehnocratilor: sistemul de piata libera este singurul care garanteaza coeziunea sociala prin mijloace non-violente. Suntem obisnuiti sa credem ca libera concurenta exacerbeaza spiritul individu