Cu vreo două săptămâni în urmă a fost dată publicităţii Stenograma unei discuţii angajate în Comitetul Politic Executiv, la finele lui 1975, între Nicolae Ceauşescu şi câţiva colaboratori în chestiunea condamnării ilegale a unui cetăţean: Camil Demetrescu.
Mai precis, Camil Demetrescu, fost subdirector al Direcţiei Cifrului din Ministerul Afacerilor Străine în anii Campaniei din Est, condamnat în 1947 în Procesul fruntaşilor PNŢ la 15 ani închisoare şi eliberat în 1962, e judecat pe 15 noiembrie 1975 şi condamnat la şase ani închisoare corecţională, pentru că îndrăznise să facă adnotări critice pe un exemplar al romanului lui Haralamb Zincă, Ora H (1973) dedicat lui 23 august 1944.
Nicolae Ceauşescu se arată indignat faţă de condamnarea lui Camil Dmetrescu. Adăugînd, în chip surprinzător ironic:
„Mai cu seamă că acesta a făcut adnotări pe un roman foarte prost".
Ca urmare a acestei intervenţii în februarie 1976, Camil Demetrescu e graţiat prin Recursul în anulare al Procesului General al RPR.
Ştirea, deşi senzaţională - un Nicolae Ceauşescu denunţând abuzurile Securităţii din regimul său!, a trecut neobservată. Dacă s-ar fi dat o minimă atenţie Documentului, descoperit în Arhivele Naţionale ale României, s-ar fi reamintit că subiectul scandalului, Camil Demetrescu, e autorul unor memorii de o inestimabilă valoare despre regimul Mareşalului Antonescu. Publicate la Editura enciclopedică, în 2001, sub titlul Note. Relatări, memoriile lui Camil Demetrescu mi-au fost de mare folos în ultimul an, când am reluat lucrul la volumul Varianta Mareşalului Antonescu.
Stârnit de dezvăluire, am căutat în folderul de Eseuri şi am găsit aceste însemnări despre cartea lui Camil Demetrescu.
Citite, de fapt, recitite (semnele cu pixul de pe margini de foi spun limpede că am mai parcurs cartea), Memoriile lui Camil Demetrescu, fost angajat