Acuzaţi că au pus la cale o lovitură de stat, liderii USL au urât o vreme această expresie, după care au început să se îndrăgostească de ea.
Şi au întors totul la 180 de grade, strigând în gura mare: săriiiiiţi, Băsescu dă o lovitură de stat!
Social-democraţii-liberali-progresişti-conservatori au prezentat şi dovezi irefutabile ale puciului băsescian: 1. dictatorul s-a întors la Cotroceni în ciuda celor 7,4 milioane de voturi împotrivă; 2. procurorii îi anchetează pe cei care au fraudat la referendum. În traducere liberă: 1. Curtea Constituţională a respectat condiţia de cvorum (50%+1), aplicând la literă Legea referendumului (Legea 3/2000); 2. procurorii confruntă unele „isprăvi" electorale cu cartea lor de căpătâi, Codul Penal. Carevasăzică, este aplicată legea. Este primul caz din istorie când aplicarea legii se numeşte lovitură de stat.
Între cei care strigau „lovitură de stat" în iulie-august şi cei care strigă „lovitură de stat" în septembrie există o diferenţă colosală: unii chiar credeau că în România are loc un puci, ceilalţi nu cred o iotă din ce spun. Este doar clasica tactică a relativizării, prin amestecarea lucrurilor grave cu fumigene lansate ca la balamuc. Modelul a fost îndelung exersat în 1990, când manifestaţiile anti-Iliescu erau urmate de contramanifestaţii pro-Iliescu, iar Proclamaţia de la Timişoara (anti-FSN) avea ca ecou, ridicol şi stupid, Proclamaţia de la Podul Înalt (pro-FSN).
În ciuda „loviturii de stat" pe care tocmai o dau procurorii (sau tocmai de aceea!), lucrurile au început să reintre pe făgaşul normal. Sigur, dinspre USL se vede că de-abia acum încep derapajele periculoase. Dacă nu credeţi, întrebaţi-l pe Liviu Dragnea... Sau pe Alessandra Stoicescu, cea care-l căinează atât de tandru la Antena 3, cu suspine izvorâte din străfundul sufletului ei de femeie necăjită...
Apropo de Liviu Dra
