Oare de ce se vorbeste atata despre dictatura in spatiul public? Nu din ingrijorare? Cum se poate interpreta zicerea tot mai frecventa: "decat o democratie proasta, mai bine o dictatura buna"?
Tinerii n-au cunoscut efectele devastatoare ale dictaturii si iata ca unii si-ar dori-o. Vina e a maturilor care indeobste tac. Desi tacerea in acest caz inseamna complicitate. Repetabila povara! Asadar cum incepe dictatura?
Umilire, ingenunchere si dubla masura
Dupa repede uitata Monica Lovinescu si Europa Libera, cu umilirea constiintelor publice si ingenuncherea cetatenilor care-si cunosc drepturile si libertatile, cu inversarea sensului legitimitatii, al adevarului si al faptelor, cu mesajul dublu gandit (cf. Orwell: 1984: double speak - double think), unul pentru initiatii si condotierii Puterii si unul pentru multimile tinute in frau si manipulate.
Matrasirea constiintelor publice si frica fac posibil atacul impotriva uneia dintre cele trei puteri ale statului democratic: creste puterea uneia in dauna celorlalte doua. Creste intotdeauna puterea Executivului sau a unei parti a acestuia.
Rolul Legislativului devine formal, intotdeauna Parlamentul, simbolul democratiei, este cel intai lovit - desconsiderat - demonizat, iar statul functioneaza dupa decizii imperative ale unor autoritati arbitrare.
Libertatea presei si Justitia la ordin
De fiecare data, Justitia devine instrument de coercitie si (o)presiune in mana celui puternic si a unui Executiv controlat de acesta. In epoca moderna, metamorfoza are loc aproape insesizabil, aparent ducandu-se o lupta pentru instaurarea dreptului, evident, nu al tuturor, ci doar al unuia si al camarilei.
Uneori mobilul declarat poate fi lupta impotriva coruptiei, pentru a permite distrugerea Opozitiei. In clipa cand Parlamentul isi pierde atributul