Mult înaintea celei de-a doua sus-pendări a preşedintelui, când poziţia pro-Băsescu exprimată prin vocile lui Barroso şi Reding a surprins mulţi români, imaginea bună a Uniunii Europene, care făcea încă consensul acum doar doi ani, începuse să se clatine. Încet, dar sigur, România a trecut de la încrederea fără limite în instituţiile europene la un euro-realism bine temperat. Deja de la Eurobarometrul 76, ale cărui date au fost strânse în toamna anului trecut, dar au fost publicate in extenso abia în luna martie anul acesta, se constata că şi în România se resimţea o scădere importantă a gradului de încredere în direcţia urmată de UE. Iar scăderea de 14% în doar un an nu putea să nu fie remarcată - căci se trecea de la 60% în toamna anului 2010 la 46% în toamna anului 2011 - chiar dacă încrederea românilor rămâ-nea totuşi peste 38%, cât însemna atunci media europeană a încrederii. Atunci, România era cam la mijlocul clasamentului, în frunte aflându-se în general ţările nordice, precum Suedia (67%) sau Letonia (65%), dar şi Bulgaria (60%), iar la coadă Portugalia (30%), Spania (28%) şi Italia (21%). În Eurobarometrul 77, cules pe teren în primăvara aces-tui an, şi ale cărui prime date au fost publicate în luna iulie, starea opiniei publice se înrăutăţeşte simţitor, aşa că doar pentru 40% dintre români direcţia este bună, faţă de 25% care credeau că direcţia este proastă, în condiţiile în care media europeană s-a prăbuşit la 21%. În niciuna din cele 27 de ţări membre nu mai există o rată a încrederii de peste 50%, în schimb neîncrederea bate recordul, ajungând la o medie europeană de 53%, cu o neîncredere de 74% în Grecia, 68% în Marea Britanie şi 66% în Finlanda.

În aceste condiţii vitrege, pentru Uniunea Europeană, marja de manevră a instituţiilor europene, şi în special a Comisiei, se reduce semnificativ. Tocmai de aceea, apariţia din ce în ce mai des, a unor