Sunt monarhista si nu mi-am ascuns niciodata aceasta optiune. Am aceasta convingere nu de ieri, nu de cand a devenit la moda pentru ca rimeaza cu antibasismul. S

unt monarhista dinainte ca regele sa fie haituit pe autostrada ca un infractor de catre adevarati infractori astazi mari monarhisti.

Socotesc ca tara aceasta datoreaza enorm marilor figuri ale monarhiei romanesti, de care se leaga cei mai gloriosi ani ai Romaniei si cel mai frumos chip al acestei tari.

Dar tocmai pentru ca sunt monarhista convinsa, nu cred ca in acest moment istoric concret, populat de actualele figuri politice si ale Casei Regale, monarhia poate fi solutia pe care din cand in cand o vantura Crin Antonescu si anturajul sau. Motivele sunt in principal doua.

Monarhia a fost conceputa ca o institutie deasupra vietii politice romanesti, care sa arbitreze jocul mereu haotic, murdar si dominat de visceralitati al politicienilor romani. De aceea, a fost adus un principe strain, de aceea a existat o regula de baza a Casei Regale: interdictia casatoriilor cu romani.

Ferdinand si Regina Elisabeta au platit scump incercarea de a eluda aceasta regula. Casatoria lui Carol al doilea cu Zizi Lambrino a fost anulata, iar pentru a se casatori cu Elena Lupescu, acelasi Carol al doilea a fost nevoit sa renunte la drepturile monarhice.

Ei bine, Casa Regala actuala nu mai indeplineste exigenta esentiala a acestei superioritati. Regele Mihai este un om in varsta. Am mari indoieli ca Majestatea Sa mai conduce de facto Casa Regala. Si chiar daca o face, in mod obiectiv este o chestiune de timp sa cedeze prerogativele.

Cui? Teoretic principesei Margareta. Principesa a incalcat insa regula de baza a mariajului si s-a casatorit cu un bastinas, unul deloc strain de jocul politic, cat timp a incercat (culmea paradoxului!) sa candideze la