Centrul istoric e, neîndoios, cel mai important brand al Oradiei. Pentru toţi - de la turişti şi autorităţi până la orădenii de rând - este evident însă că zona cea mai veche a oraşului păstrează prea puţin din strălucirea de altădată.

Palatele părăginite de vreme şi de indiferenţa oamenilor contrastează cu imobilele renovate, iar pentru a reduce impresia neplăcută municipalitatea lucrează la un nou regulament, pentru a impulsiona proprietarii să-şi refacă faţadele. Iar pe cei care nu vor, să-i facă să vrea!

Cu suspendare

Construite în marea lor majoritate la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, tot mai multe clădiri din Ansamblul Urban Centrul Istoric Oradea sunt acoperite cu plase, pentru a nu se surpa peste trecători. În 2009 şi 2010, vrând să accelereze reabilitarea lor, municipalitatea a emis două Hotărâri de Consiliu Local prin care stipula condiţiile în care Primăria putea credita şi ajuta proprietarii care vor să şi le renoveze. Hotărârile prevedeau, însă, şi taxarea celor care nu se îngrijesc de faţade: 2 lei pe metru pătrat pe an pentru cele din centrul istoric, respectiv 3 lei pe an pentru cele cu statut de monument. Actele au fost atacate însă de fostul prefect Gavrilă Ghilea, iar instanţa i-a dat dreptate, hotărârile fiind revocate.

Cum era de aşteptat, în lipsa unui cadru legal, orădenii nu s-au înghesuit să rezolve problema. Unii au înţeles totuşi că dacă îşi renovează faţadele o fac şi spre binele lor, astfel că din 2010 şi până în prezent au fost emise 55 de autorizaţii pentru reabilitarea imobilelor din centrul istoric (monumente istorice, clădiri de locuinţe, case individuale). Printre clădirile "renăscute" se numără Teatrul Regina Maria, Palatul Episcopiei Greco-Catolice, imobilele deţinute de fraţii Micula (hotelul Transilvania, restaurantul Astoria şi o clădire din Iosif Vulcan nr. 5), iar de câteva luni au