În publicația online « Cotidianul.ro » a apărut pe data de 24 iulie un articol semnat de domnul Ion Spânu, intitulat « Mirel Bran, corespondentul Le Monde, abonat la banii ICR ». Nu i-am răspuns fiindcă era o tentativă ieftină de denigrare, într-o perioadă în care toată lumea se răfuia cu toată lumea. Cornel Nistorescu însa a găsit de cuviință să reia aceleași ineptii si minciuni într-un editorial din 6 septembrie, atacând mai multe publicații occidentale și pe corespondenții lor care ar fi agenți plătiți de ICR.
Spre informarea domnului Nistorescu, iată mai jos adevărul despre raporturile mele cu, fostul de-acum, ICR .
1. Cornel Nistorescu pretinde că aș fi scris o carte în limba româna care ar fi fost tradusă pe banii ICR-ului în limbile franceză și engleză. Adevărul este altul, oricând verificabil, pentru cine are un minim reflex de ziarist profesionist : în septembrie 2006 am publicat la editura Autrement din Paris cartea « Bucarest, le dégel », cu sprijinul Ambasadei Franței la București. Ulterior, cartea a fost tradusă în românește și publicată de editura Humanitas fără nici o subvenție de la ICR. Oricine deschide cartea tradusă în românește « București, dezghețul », poate citi în pagina de prezentare mențiunea : « Carte tradusă după Mirel Bran – Bucarest, le dégel ».
2. Aceeași gazetă online mai afirmă, sub aceeași semnatură, că aș fi lansat la New York, pe banii ICR, versiunea englezească a carții. O versiune în limba engleză a cărții, din păcate, nu există. De vreme ce nu există, nu mai e nimic de comentat. La New York, n-am fost ca să lansez presupusa traducere, cum susține Cornel Nistorescu, ci ca să filmez atelierul de teatru al lui Andrei Șerban și punerea în scenă a cărții soției mele, Tatiana Niculescu Bran, « Spovedanie la Tanacu » (o carte și un spectacol care nu numai că nu au distrus imaginea României pe plan extern,
