Biciclistii timisoreni supravietuiesc asa cum pot printre miile de soferi care cred ca ei fac legea in trafic, dar si printre pietonii care cred ca trotuarul le apartine in totalitate, chiar daca pe alocuri este marcat cu piste de biciclete.
Miscarea pe doua roti a prins un avant extraordinar in ultimii patru ani la Timisoara. Cunoscuti medici, oameni de afaceri, dar si oameni simpli au inceput sa renunte la a se mai deplasa cu masina si si-au cumparat mijloace de transport pe doua roti, mai practice si mai ieftine.
Biciclistii nu sunt insa o comunitate respectata in capitala Banatului si dau de probleme la tot coltul: piste putine, intrerupte de stalpi sau copaci, pline de gropi sau de pietoni care merg pe trasee. In plus, spre deosebire de alte orase europene, in Timisoara nu exista nici macar 100 de kilometri de piste de biciclete, iar Primaria nu are un om care sa se ocupe de problemele pasionatilor de miscarea pe doua roti. Tot este bine, spun cei din comunitatea biciclistilor, deoarece in urma cu patru ani nu existau nici macar cinci kilometri de trasee. In paginile 2-3 analizam problemele biciclistilor.
Primaria Timisoara nu a reusit sa dea continuitate traseelor de biciclete din Timisoara, iar participantilor la trafic nu prea le pasa de biciclisti
Peste 13.000 de biciclisti s-au numarat in Timisoara in ultimii patru ani. Este un numar neoficial, insa pasionatii miscarii pe doua roti sunt mult mai multi. Infrastructura la acest capitol lasa de dorit, iar reprezentantii Primariei Timisoara nu prea au dat din coate ca sa-i ajute pe biciclisti. La inceput, in 2008, cand a debutat campania Verde pentru Biciclete, cei din Primarie au refuzat sa-i bage in seama pana cand nu se aduna 30.000.
Cu chiu, cu vai, au trantit in ”Mica Viena”, asa cum le place sa numeasca Timisoara, 70 de kilometri de piste de biciclete. Adevarata Viena,
