Prima etapă de selecţie a managerilor profesionişti pentru companiile de stat a luat sfârşit. Rezultatul este unul mai mult decât încurajator, un rezultat care ne face să sperăm la eliminarea găurilor negre din bugetul statului. Pentru cele 60 de posturi de director s-au înscris 7.000 de candidaţi, adică peste 100 de oameni pe un post.

Statul român are motive să se bucure că măcar are de unde alege. Este evident că cei care vor fi selectaţi nu vor putea face performanţă peste noapte, ci vor avea nevoie de minimum şase luni pentru ca rezultatele să fie vizibile. Orice manager privat, român sau străin, care va fi selectat în fruntea unei companii de stat trebuie să îşi construiască o relaţie bună atât cu liderii cât şi cu patronatul, adică statul, adică tot politicienii.

20 de ani de întuneric, FMI aduce lumina

De ce a fost nevoie ca Fondul Monetar Internaţional să-i spună statului să numească profesionişti în fruntea companiilor pe care le deţine, când acest lucru a fost la îndemâna tuturor guvernelor din ultimii 22 de ani? Răspunsul îl găsim în declaraţiile de avere ale diverşilor politicieni care au transformat companiile de stat în vagoane pe care le-au ataşat locomotivei de partid.

Din 1990 încoace, companii ca Tarom, Poşta Română, CFR sau companii energetice au avut la conducere politruci foşti membri în consiliile de administraţie, fără experienţă în conducerea unor companii similare. Niciodată nu a contat competenţa, ci disponibilitatea de a servi „cauza“ partidului. Aşa se face că toate companiile de stat, cu mici excepţii, au cumulat pierderi imense de-a lungul anilor. Odată ajuns la putere, un partid îşi numeşte managerii care, ulterior, ajută partidul. Apar firmele căpuşă, licitaţiile cu dedicaţie, achiziţiile nesimţite şi pierderile uriaşe.

Privatizările unor foste companii de stat precum Sidex Galaţi, Petr