Câţi dintre noi se întreabă, intrând în Catedrala Mitropolitană sau doar trecând pe lângă sfântul lăcaş ce se află dincolo de spaţiul de rugăciune? Deşi Muzeul Catedralei Mitropolitane găzduieşte o impresionantă colecţie de artă bisericească veche, deşi este inclus în ghiduri turistice, destinate şi românilor, şi străinilor, nu sunt foarte mulţi interesaţi să îi treacă pragul.

Bunuri de patrimoniu, salvate de Mitropolitul Nicolae

La muzeul din subsolul Catedra­lei Mitropolitane, timpul şi poveştile din veacuri trecute au rămas înmăr­murite în sute de obiecte de cult – icoane pictate pe sticlă, lemn sau pe pânză, cărţi şi documente religioase în care filele scorojite nu înseamnă altceva decât valoare istorică nepre­ţuită. Toate la un loc vorbesc despre cultul religios din Banat, începând cu secolul al XIV-lea şi ajungând până în veacul al XIX-lea.

Deşi este un muzeu deschis pu­blicului larg, foarte puţini credincioşi care intră în Catedrală ştiu că unde­va, dincolo de spaţiul de rugăciune, biserica mai adăposteşte şi o impor­tantă colecţie de artă. Nu multora le-ar fi trecut prin minte că subsolul Cate­dralei „musteşte” de atâta însemnă­tate istorică.

Pentru a putea ajunge aici trebui să străbaţi sala din centrul Cate­dralei. Uşile din lemn masiv de pe partea dreaptă a altaru­lui te conduc spre locul în care te vei destinde pri­vind unele dintre cele mai valoroase obiecte de cult şi cărţi religioase dintr-o colecţie muzeală. De îndată ce treci de uşile mari, dru­mul pe scările sub forma unei spirale înguste îţi dă senzaţia că eşti un fel de erou care a reuşit să afle locul unde era ascunsă cea mai preţioasă comoa­ră.

Înainte de a pătrunde în spaţiul propriu-zis al muzeului, eşti întâm­pinat de un şir de pietre funerare. Prima, care îţi şi fură privirea, este o stemă romană sub forma unei pietre gravate ce datează din seco­lu