Presedintele Bancii Centrale Europene, Mario Draghi, nu a rezolvat criza, prin anuntul privind achizitia nelimitata de obligatiuni, ci doar a oferit ceva mai mult timp politicienilor europeni sa gaseasca o solutie. Iar aceasta saptamana va fi plina de evenimente care vor determina soarta uniunii monetare.

Solutia Bancii Centrale Europene (BCE) este sa sprijine doar tarile care au cerut ajutor financiar din partea fondului de salvare si care vor respecta toate conditiile aferente, programul fiind supervizat de Fondul Monetar International. Dar succesul programului depinde in totalitate de onorarea conditiilor de catre statele cu datorii, un lucru care ridica mari probleme politice si sociale.

Daca ne uitam la trecut, cand s-au mai luat masuri similare, nu prea avem motive pentru a fi optimisti. Anul trecut, Italia a incercat sa renunte la masurile de austeritate agreate in cadrul programului de cumparare de obligatiuni de catre BCE.

De asemenea, Spania a profitat de euforia programului de refinantare pe termen lung din partea BCE, de la inceputul anului, relaxand reformele pentru sistemul bancar si in domeniul fiscal.

Un alt pericol al programului BCE este ca nivelul costului de finantare pentru Italia si Spania sa coboare destul de mult incat cele doua tari sa nu fie nevoite sa ceara ajutor financiar international si, prin urmare, nici sa nu fie obligate de nimeni sa puna in aplicare reformele si masurile de austeritate pe care le-au tot propus in aceasta vara.

Avand in vedere problemele economice ale Spaniei si Italiei, orice incetinire a reformelor ar insemna amenintare si mai mare la adresa stabilitatii zonei euro.

Insa nu doar tarile in criza trebuie sa continue reformele, pentru a da zonei euro o sansa sa isi revina. Supravietuirea uniunii monetare pe termen lung depinde de completarea piete