Perla industriei chimice româneşti din anii '90 depăşeşte în prezent cu puţin stadiul în care se afla în urmă cu aproape 10 ani
În ultimii 12 ani, guvernanţii au avut numeroase tentative de privatizare, eşuate din cauza datoriilor imense acumulate la stat
De-a lungul timpului, strategiile s-au tot schimbat, de la atragerea capitalului românesc la a vinde mai întâi creanţele şi apoi acţiunile
Oltchim Râmnicu Vâlcea, perla industriei chimice româneşti din anii '90, depăşeşte în prezent cu puţin stadiul în care se afla în urmă cu aproape 10 ani, înregistrând o cifră de afaceri în primul semestru de doar 540,6 mil. lei. Estimând
că-şi va menţine trendul (deşi este foarte puţin probabil, având în vedere schimbările continue prin care trece combinatul), la sfârşitul anului cifra sa de afaceri va atinge puţin peste 1 mld. lei, echivalentul a 304,5 mil. dolari, faţă de 242 mil. dolari - cifra de afaceri din anul 2003.
De ce acest trend descendent? Pentru că, aşa cum scria unul dintre colegii noştri în urmă cu nouă ani, "Oltchimul este un caz aparte"...
De-a lungul timpului, autorităţile "s-au străduit din răsputeri" să scoată la liman combinatul, eşuând de câteva ori în privatizarea lui. Strategiile s-au tot schimbat, dar cum problemele companiei au rămas aceleaşi, în mare parte cauzate de datoriile imense acumulate la stat, nu s-a putut face mare lucru.
În ultimii 21 de ani, conducerea companiei a fost aproximativ aceeaşi, luna aceasta demisionând din funcţii directorul general al Oltchim, Constantin Roibu, act iniţiat la câteva zile după cel al administratorului special desemnat de stat, Toma Bogdan Costreie (înştiinţare trimisă Bursei de Valori la numai două luni după ce a fost numit în funcţie de către Ministerul Economiei, unde a ocupat postul de director general adjunct).
Cum spuneam, în ultimii 12 ani guvernanţii au
