„Nu am înţeles niciodată de ce oamenii se fac de râs fredonând piesele muzicale preferate sau făcând rotaţii amuzante pe ringul de dans. Nu am putut să înţeleg nici cum poate o melodie să te impresioneze până la lacrimi. Pur şi simplu nu înţelegeam”.

Acestea sunt cuvintele lui Austin Chapman. Complet surd din naştere, Austin a putut să asculte muzică pentru prima oară în viaţa sa. Iar sunetul a fost...glorios.

La începutul acestei luni, Austin a primit un nou aparat auditiv. Dintr-o dată:

“Primul lucru pe care l-am auzit a fost sunetul făcut de pantof pe podea. M-a speriat. Nu-l mai auzisem niciodată şi, în ignoranţa mea, presupuneam că nimeni nu putea să facă asta.

Stăteam în cabinetul doctorului, când o cacofonie de sunete m-a atacat. Vâjâitul computerului, zumzetul aerului condiţionat, zgomotul făcut de tastatură şi vocea enervantă a celui mai bun prieten al meu. A glumit. Spunea că a venit vremea s-o lase mai moale cu ţigările.

În noaptea aceea, un grup de prieteni apropiaţi a început să-mi facă educaţie muzicală. Mi-au pus Mozart, Rolling Stones, Michael Jackson, Sigur Ros, Radiohead, Elvis şi alte legende ale muzicii.

A fost ireal să aud muzică pentru prima oară în viaţă.

Când mi-au pus “Lacrimosa” de Mozart, am fost uimit de frumuseţea melodiei. Aveam impresia că sunt îngeri care cântă. Am realizat că, pentru prima oară în viaţă, apreciez cu adevărat muzica. Lacrimile îmi şiroiau pe faţă şi încercam să le ascund. Dar când m-am uitat împrejur, am vazut că nu e nici un ochi uscat în cameră”.

În mod ironic, chiar dacă mai are foarte multe sunete de experimentat, Austin mărturiseşte că-şi opreşte aparatul auditiv foarte des. Sunt prea multe sunete enervante. „Tăcerea rămâne sunetul meu preferat”.

Sursa: The Atlantic

Lacrimosa - Mozart

@