„Mândria Ceauşeştilor“, combinatul care produce materii prime şi ingrediente pentru aproape orice obiect din jurul nostru a ajuns la limita supravieţuirii din cauza crizei de resurse tehnice şi financiare. Un important „nod“ al industriei româneşti, obligat să funcţioneze mereu la foc continuu, Oltchim se pregăteşte acum pentru privatizare.

Este o celebritate, ţara întreagă vorbeşte despre el, dar puţini sunt cei care îl cunosc îndeaproape. Cartea lui de vizită ar trebui să fie un roman-fluviu, fie şi numai datorită listei de produse pe care le fabrică, dar mai ales pentru utilizările acestora, însă prezentările oficiale îl descriu în cifre şi cuvinte seci. „Oltchim Râmnicu Vâlcea, având ca activitate principală fabricarea altor produse chimice organice de bază", aşa apare în anunţul de privatizare.

Un furnizor universal

Oamenii combinatului spun că la Oltchim se produc materii prime şi ingrediente pentru 80% din obiectele din jurul nostru. Şi, într-adevăr, la Oltchim nu se produce hârtie, ci aditivii necesari în fabricarea acesteia; nu se produc obiecte din plastic, dar toate fabricile de mase plastice au nevoie de materia primă de la Oltchim. Fibrele sintetice, cauciucul, articolele ceramice, lacurile, vopselele, zugrăvelile, detergenţii şi chiar unele medicamente se fabrică în alte locuri, nu la Râmnicu Vâlcea, dar ingredientele din care sunt făcute provin de la Oltchim. În combinatul vâlcean se produc cloruri, oxo-alcooli, polioli, anhidride etc. - mărfuri pe care nu le găsim la tarabă, dar fără de care o întreagă industrie nu poate funcţiona.

Acest „amănunt" pune Oltchimul în situaţia oarecum ingrată a unei celebrităţi despre care vorbesc mulţi, dar prea puţini o cunosc. Iar cei care vorbesc se referă doar la situaţia financiară a combinatului, care în prezent nu arată deloc bine, nu şi la rolul său de verigă esenţială în