Ziua 15 : luni 25 iunie.
Invazie de gândăcei.
Azi trebuia să stau acasă să citesc despre Link şi despre Teni. Trebuia doar să iau de la birou nişte materiale pe care Sam mi le-a lăsat să le citesc. Dar la birou am constatat că Bash nu a plecat la Tamale. Şi dacă tot e aici, zice să stau la birou.
Mă duce la Tongo unde trebuia să discute cu un tip de la biroul de statistică al GES. De data asta conduce el, prima dată când îl văd conducând. De obicei conduce Bala, şoferul.
La Tongo nu-l găsim pe tipul pe care-l căutăm, dar toţi inspectorii şcolari au o întâlnire, aşa că Bash profită de ocazie ca să mă prezinte la toată lumea. Mă duce în faţa tuturor, ei îmi urează bun-venit şi să mă simt bine în Ghana. Voi colabora cu ei, probabil, în munca mea la LCD. Îmi scriu numele pe tablă, ca să îl înţeleagă.
Una din temele uşoare de discuţie pe care o au la îndemână ghanezii când vorbesc cu un alb nou-venit este să întrebe cum suportăm căldura. De aici pornind, le povestesc unui director de şcoală (head teacher) şi lui Bash cum e vremea la noi. Vara e aşa de cald cum e acum aici. Dar nu ţine decât vreo două luni căldura asta, în vreme ce în Ghana se face şi mai cald decât acum. Le zic cum e iarna, cu zăpadă, cu temperaturi negative. Se miră amândoi, mă întreabă cum pot suporta asemenea frig. Trebuie să încălzim casele tot timpul? Cum le încălzim? Le spun că avem gaz sau încălzire electrică sau uneori cu lemne. Îmi dau seama încă o dată cât de diferite sunt lumile noastre, cât de avansată e infrastructura noastră, ce abundenţă de resurse avem şi cât de mult consumăm în Europa.
Am observat la mulţi oameni că au cicatrice pe faţă . Unii pe un obraz, unii pe ambii, unii pe frunte. Unul din voluntarii de la trainingul de joi avea câte trei cicatrice pe ambii obraji şi pe frunte tot trei. Unele cicatrice sunt groase şi scurte, altele lungi, un
