Nu orice invenție merită patentată. La fel, nu orice tentativă de copiere merită sancționată.
Momentul în care Steve Jobs a prezentat lumii iPhone-ul, în 2007, a schimbat radical o întreagă industrie. Aparatul genial lansat de Apple nu avea nimic în comun cu ceea ce însemna telefon mobil până atunci.
iPhone-ul încununa conceptul de inovație, și a devenit rapid cel mai bine vândut smartphone, transformându-și producătorul în cea mai valoroasă companie de pe glob, cu o capitalizare de piață de peste 630 de miliarde de dolari (în momentul de față).
Realizările Apple au fost copiate de tot mai mulți concurenți. Majoritatea producătorilor de smartphone-uri se laudă cu ecrane tactile și imagini intens colorate. Unul dintre ei este Samsung, cel mai mare producător de electronice din lume și cel ale cărui gadgeturi seamănă cel mai izbitor cu cele ale Apple.
Aceste simitudini, pe baza cărora priza la public a Samsung a crescut fulgerător, au fost de ajuns ca Apple să dea în judecată gigantul sud-coreean în mai multe țări, pentru încălcarea mai multor brevete. Acesta, la rândul său, a contraatacat și și-a adus rivalul în instanță cu aceleași capete de acuzare. Pe 24 august, un juriu american a decis că Samsung a încălcat șase patente și a obligat producătorul asiatic la plata unor daune de peste un miliard de dolari, una dintre cele mai mari amenzi din istoria proceselor de copyright.
Chiar orice merită patentat?
Unele voci au acuzat autoritățile de protecționism, și chiar într-o formă transparentă. Până una-alta, însă, problema de fond ridicată de acest caz este dacă toate inovațiile Apple ar fi trebuit patentate de la bun început. Și dacă pasionații de IT și start-up-urile din acest domeniu ar trebui să aibă dreptul de a-și baza noile proiecte pe tehnologia deja existentă datorită marilor companii.
Nu ar strica să ne amintim de ce au apăr