Motivaţia fiecărei persoane care solicită autentificarea unui testament este o chestiune personală şi nu este relevată notarului în cele mai multe cazuri.

Totuşi, există câteva situaţii determinante pentru încheierea actului de ultima voinţa:

situaţia în care o persoană este îngrijită la bătrâneţe de cineva care nu este rudă cu aceasta şi pe care doreşte să o gratifice;

o persoană este îngrijită de unul dintre moştenitorii săi legali şi prin testament i se lăsă o cotă mai mare decât ar fi putut obţine pe calea moştenirii legale;

când nu există moştenitori legali;

de multe ori soţii îşi lasa testamente reciproce;

testatorul poate dori ca averea să fie repartizată în alte cote decât cele stabilite de lege;

unele persoane doresc să gratifice ONG-uri sau lacase de cult;

testatorul doreşte să precizeze chestiuni personale sau familiale de suflet cât şi rânduieli legate de înhumare şi obiceiuri sau tradiţii;

de fiecare dată când o persoană are anumite preferinţe în repartizarea averii între moştenitori, altele decât cotele şi ordinea stabilite în cadrul moştenirii legale, cu respectarea limitelor legale de a dispune prin liberalităţi

În privinţa exheredarii( dezmoştenirii), privită ca o motivaţie a întocmirii testamentului, notarii constată o incidenţă redusă. De cele mai multe ori înlăturarea unui moştenitor are loc prin efectul indirect al executării dispoziţiilor testamentare.

De asemenea, trebuie precizat că majoritatea moştenirilor sunt cele între rude de gradul I (copiii vin la moştenirea părinţilor), iar aici se ţine cont de rezervă legală a descendenţilor - prin urmare nu va putea opera exheredarea totală, ci numai în limita rezervei.

Cuprinsul testamentului este format în primul rând de legate, care sunt dispoziţii referitoare la patrimoniul succesoral sau la bunurile individuale. Acesta