S-au cam stricat apele unor „personalităţi” fie autohtone, fie importate de prin ţara asta mare. Să luăm, ca exemplu strălucit, cazul marelui boss al C(omplexului) O(ltenesc) de E(energie), stimabilul Bălăşoiu. Până la marea fâsâială numită fuziune a CET şi CER cu SNLO, Gorjul nu prea auzise de grandioasele reuşite ale acestui domn. Bineînţeles, numeroase voci se vor iţi (de pe meleagurile doljene) şi vor spune câte-n lună şi-n stele despre „izbânzile” acestui profesionist asupra sistemului dificil, refractar la noile tehnologii etc. … Ei bine, sistemul energetic-minier de pe la noi nu prea mai haleşte poveştile spuse/destinate unor copii sub 3 ani, privind realizările socio-profesionale ale acestui domn.

Practic, gorjenilor li s-a cam acrit să tot vină câte-un şmecher impus de „Centru”, de cele mai multe ori acesta fiind venetic, neavând habar de cum merg lucrurile pe la noi. Întreaga noastră societate pute, indiferent de palierul ocupaţional ori funcţional analizat. Lucrurile s-au stricat precum un leş de cal aruncat pe un câmp, într-o zi de vară toridă. Şi, ca treaba să fie clar românească, peştele tot de la cap s-a împuţit. Vina pentru tot jegul moral din sufletele noastre o poartă amprenta genetică slinoasă a naturii, dar şi regimul fanariot (ideea cu fanarioţii nu-mi aparţine, ci este creaţia genialului Neagu Djuvara). Relele din inimile românilor nu se pot şterge prea uşor, fiind necesară o rescriere a codului nostru genetic. Asta e o cu totul altă poveste însă…

Bravii noştri lideri, cam din debutul perioadei comuniste încoace, au intuit că suntem sortiţi pieirii, hăul istoriei urmând să ne înghită. Au realizat că, în micimea inteligenţei grosului populaţiei, e nevoie de stimuli. Da, câte un îndemn pentru a ne face să muncim, să ne mişcăm hoiturile puturoase cu un scop, să ne câştigăm o pâine. Aşa că au început să ne impună – după model, evident