La prima vedere, faptul că producătorul şi distribuitorul de agent termic al municipiului, SC CET SA, a decis să nu mai furnizeze căldură pentru câteva sute de apartamente rămase izolate în marea masă de locuinţe debranşate şi încălzite cu minicentrale pare justificată economic. Logic, nu poţi furniza agent termic câtorva apartamente racordate la reţeaua de încăzire centralizată, dar răspândite ici-colo, şi să mai fii şi eficient din punct de vedere al rezultatelor economice.
E clar că în aceste condiţii, pomparea căldurii devine mai scumpă decât energia termică în sine. Prin urmare, administraţia locală, acţionarul CET, s-a gândit să aprobe un program de debranşare forţată a vreo 200 de apartamente şi a câtorva zeci de agenţi economici. Printre "fericiţii" căştigători ai acestei măsuri se numără şi vreo 30 de familii care au plătit 3.000 - 3.500 de lei pentru a-şi contoriza consumul de energie termică de la CET, o investiţie devenită, astfel, complet inutilă. Culmea, acest tip de contorizare individuală a fost propus tot de CET, pentru a-i convinge pe abonaţi să rămână branşaţi la sistemul de încălzire centralizată.
Şi, totuşi, ceea ce fac acum CET şi administraţia locală n-are nimic de-a face cu eficienţa economică a producătorului de agent termic. În primul rând, CET nu a fost niciodată o societate eficientă economic. De ani şi ani de zile, CET produce doar pierderi şi datorii de zeci de milioane de euro. De ani şi ani de zile, municipalitatea subvenţionează preţul gigacaloriei cu alte zeci de milioane de euro, bani pe care îi suportă, de fapt, fiecare contribuabil. De ani şi ani de zile, statul acordă ajutoare de căldură de alte milioane de euro celor care nu-şi permit să plătească nici măcar preţul subvenţionat al căldurii. Şi dacă mai adăugăm zecile de milioane de euro cheltuite pentru aşa-zisele reabilitări ale sistemului de termofic