Din mândria începutului de secol 20, clădirea Pescăriilor Statului a ajuns o ruină

Pe 27 iunie 1912 se punea piatra de temelie a clădirii denumite “Pescăriile Statului”. La exact o sută de ani de când s-a început construcţia (finalizată în 1915), locul arată de ca şi cum ar fi trecut prin câteva bombardamente şi o serie de cutremure devastatoare. Cu geamuri lipsă, pereţi degradaţi, uşi ferecate cu lacăte imense, cu un subsol plin de apă şi cu multă mizerie împrejur, aşa “sărbătoreşte” Galaţiul împlinirea centenarului acestei clădiri. Doar plăcuţa specifică monumentelor istorice îi face pe trecători să ridice din umeri şi să se întrebe dacă nu cumva, în spatele acestor ziduri care plâng, se află o clădire care, altădată, zâmbea.

Tehnologie de ultimă oră

Clădirea “Pescăriilor Statului”, aflată pe strada Portului, lângă sediul administrativ al Vămii, mai zâmbeşte astăzi doar din cărţile poştale şi din documentele de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Galaţi (DJCPNG). “Proiectul Pescăriilor de la Galaţi îi aparţine inginerului G. Vidraşcu (nu lui Anghel Saligny, aşa cum greşit este trecut pe o plăcuţă de pe clădire), tot el fiind şi coordonatorul lucrărilor. Instalaţiile au fost făcute după ultimele mijloace ale tehnicii din Apus, cu frigorifere şi compartimente de pescărie. Exista o fabrică de gheaţă artificială, care producea zilnic 500 de kilograme. Maşinile erau dublate, ca să nu se înceteze lucrul, dacă se strica vreuna. Hala şi instalaţiile frigorifice ocupau 5.477 mp. Dinamul de 30 kw producea energie electrică pentru iluminat, pentru ozonarea aerului de ventilaţie, pentru elevatorul de cărbuni şi pentru ascensorul de peşte. Există informaţia că acesta ar fi fost primul ascensor de la Galaţi, care, după dezafectare, a ajuns la Muzeul Tehnicii „Dimitrie Leonida” din Bucureşti. Structura de rezistenţă a clădirii era rea