Efectele politice ale acestei crize sunt mult mai ample decât modul în care i-au afectat pe actorii participanți. Până la urmă, cele două părți ale conflictului nu au pierdut foarte mult. Paradoxul este că au monopolizat scena politică și și-au completat electoratul sau și l-au conservat. România a pierdut mai mult decât politicienii ei.
Referendumul pentru suspendarea președintelui a fost doar începutul unei crize politice fără precedent pentru România postdecembristă, nu prin evenimentul în sine, ci mai ales din cauza perioadei care a urmat după 29 iulie, atunci când CCR a amânat decizia, deschizând o adevărată cutie a Pandorei pentru România politică. Unele efecte pe termen lung nu le putem bănui astăzi, altele se vor vedea în anii următori. Cert este că „Afacerea referendumului“ este o criză din care a pierdut toată lumea: politicienii din ambele tabere, electoratul și România.
Pentru inițiatorii acestei acțiuni politice a fost un eșec acțional: Traian Băsescu s-a întors la Cotroceni și USL nu a reușit să facă cvorumul. Unul dintre oamenii de vitrină pentru USL, Crin Antonescu, a pierdut enorm, dar mai puțin în urma înfrângerii, ci mai mult în urma prestației personale. Nu a pierdut doar încredere și intenție de vot, dar lucrul cel mai grav, şi-a șifonat imaginea externă. Președintele României are ca definiție a postului cerința de a fi actorul principal al politicii externe, iar copreședintele USL și-a făcut praf imaginea externă. Poate pierderile de solidaritate internă în USL nu sunt mari, dar nu trebuie neglijate. A început deja o polemică legată de cine suportă costurile politice, liberalii încercând să arunce vina pe PSD, iar dacă nu vor reuși să blocheze această discuție, falia se poate adânci. Deși este clar că liberalii sunt cei care, alături de Voiculescu, au presat realizarea urgentă a suspendării, încercarea de
