Când lumea credea că Piţurcă nu e un antrenor pentru care fotbalul e o serie nesfârşită de superstiţii, a venit meciul cu Andorra, unde am avut, la fel ca la Tallinn, doi închizători. Folosiţi pe bună dreptate, că doar cineva trebuia să-i oprească pe oamenii periculoşi ai Andorrei în puţinele momente în care nu se opreau singuri. Dar poate că bine a făcut Piţurcă atunci când s-a gândit să-i titularizeze tot pe Marica, Tănase sau Grozav. Cu ei pe teren am avut mai multe pase cu călcâiul şi tentative de driblinguri decât în ultimii 10 ani! Pentru că aşa e fotbalistul român, îşi arată talentul şi tehnica rafinată cu Andorra.
Între demonstraţiile de virtuozitate oferite de ai noştri apar şi ocaziile. Marica trage din interiorul careului, dar mingea se duce puţin pe lângă. Jucătorii din Andorra încă trăiesc şi cunosc interiorul careului nostru. Măţel e printre puţinii care nu consideră meciul câştigat şi aleargă în banda dreaptă. Centrează, acelaşi Marica trece pe sub minge, iar Lazăr o atinge insuficient de puternic. Băieţi, lăsaţi fentele! E aproape minutul 30 şi suntem egalii Andorrei! Zis şi făcut: acţiune în stânga, mingea trece pe la piciorul fiecărui om din atacul nostru şi se opreşte la Torje. Nu definitiv, pentru că destinaţia finală este poarta. Şut la colţul lung şi Moreira e bătut pentru prima dată. Urmează şi Lazăr - ştia Piţi de ce e nevoie de el în teren - cu o "torpilă" de la 30 de metri şi două goluri ajung pentru o pauză liniştită.
Încep şi schimbările. Tătăruşanu intră în cor de fluierături, iar Rusescu în aplauze. Diferenţa oare ce o face? Rămânem, aşa cum era de aşteptat, în careul Andorrei şi Sola e aproape de autogol, în timp ce Piţurcă pregăteşte încă o modificare. Tănase, cu un nou joc sub aşteptari sau aproape de cele ale oamenilor realişti, intră şi el în gura suporterilor. Asta după ce trage slab de la 25 de
