Departe, in vestul insulei Sumatra din Indonezia, se inalta din valurile oceanului insula putin cunoscuta Mentawai, locuita de poporul si mai putin cunoscut, cu acelasi nume.

Acesta nu este numeros. Nu numara mai mult de 30.000 de suflete, dar pastraza o traditie straveche, pe care o respecta riguros, nederanjat decat putin de influentele lumii "civilizate", destul de dezinteresata fata de acest colt al lumii, conform Big Picture.

Conditiile de viata sunt inca cele din vechime. Oamenii isi fac imbracaminte impletind vrejurile planelor si obtin astfel un acoperamant cu care isi protejeaza numai partea de jos a torsului. Barbatii si femeile nu se imbraca diferentiat, dar tatuajul traditional, destul de complicat, are alte reprezentari la femei decat la barbati.

E drept ca unii dintre tineri au evadat de pe insula si s-au intors inapoi cu textile, mai aspectuoase si mai potrivite ca imbracaminte.

Populatia Mentawai nu locuieste in sate. Grupurile sociale locuiesc toate intr-o singura casa, cu o singura camera, numita "Uma". Intr-o "Uma" pot incapea zece, cincispreczece familii sau chiar mai multe.

La ceva distanta de "Uma", in padure, se afla totdeauna o casa de vanatoare, pentru odihna celor plecati sa aduca de-ale gurii. Insa adevaratul scop al casei de vanatoare este altul: acolo este locul de intalnire al perechilor de indragostiti, intrucat nu se cuvine ca scenele intime sa aiba loc in "Uma".

Grupul social nu are un sef, dar este ales un ghid, de obicei dintre cei batrani, a carui principala sarcina este sa pregateasca otravuri, pentru tratat varfurile de sageti ale vanatorilor.

O cantitate mica de otrava este capabila sa ucida un mistret in cinci minute. Mistretul ucis astfel nu devine toxic. Din mistretul vanat se hraneste intreaga comunicate, mancand pe saturate, intrucat in "Uma