Conducătorii europeni prezintă conceptul unei integrări sporite drept cheia pentru a ieşi din criză. Dar nu sunt decât cuvinte goale lansate cu multă uşurinţă, arată un istoric portughez într-un articol pentru cotidianul Publico.
Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi.
Săracele cuvinte. Sunt primele victime ale liderilor europeni. Le folosesc şi abuză de ele până când nu mai înseamnă nimic. Pentru un german, „solidaritate” înseamnă „iar vin enervanţii din Sud să-mi ceară bani”. Pentru un grec, „solidaritate” vrea să însemne „iar vin enervanţii de nemţi să ne ceară sacrificii”.
Pentru unii politicieni, „federalism” este un cuvânt gol ca să pară moderni; pentru alţii, „federalism” este un cuvânt gol ca să bage frică; în niciunul dintre cazuri nu are semnificaţia sa originală de descentralizare şi democraţie – Sarkozy o folosea chiar şi ca sinonim la interguvernamentalism, exact opusul său.
Când lipsesc toate cuvintele, se spune că e necesară “mai multă Europa”, un lucru care nu vrea să spună de fapt nimic: este posibil să avem nevoie de mai multă democraţie, mai multă integrare, mai multă coeziune – lucruri care ştim ce sunt sau ce înseamnă. Mai multă Europa, nu ştiu ce e.
Înaintea verii, era vremea “creşterii”. Şefii euro au făcut un “summit al creşterii”, iar socialiştii mai ales au cerut sus şi tare creşterea. Hollande a avertizat: va semna noul tratat bugetar doar dacă există un plan de creştere. La momentul potrivit a venit anunţul că peste o suta de miliarde de euro vor fi puse de-o parte pentru proiecte de creştere economică şi locuri de muncă. O zecime din ceea ce a fost împrumutat la bănci în două zile, dar asta e.
Veşti nefaste
Aproape că ne-au păcălit, nu? După câteva luni, Franţa se pregăteşte să semneze tratatul bugetar, care goleşte de sens Parla
