Mihail Neamtu era, toamna trecuta, un tanar ambitios, dornic de afirmare si cariera dar cam indecis. Incepe, la 33 de ani, sa-si caute un rost in viata politica. Soarta-i surade repede si iata-l astazi luandu-i foarte hotarat pe altii la rost. A trecut doar un an de cand batea pe la diverse usi in sperata ca va nimeri coridorul cu cele mai putine trepte spre varf. Dumnezeul milostiv al tuturor politicienilor i-a aratat tanarului teolog, crestin ordotox inrait, calea cea dreapta si scurta. I-a dat tarie sa calce peste cadavre, sa-si ucida groaza de ridicol, sa-si infranga temerea c-ar putea trece, la o adica, un mic oportunist.
Ajunge rapid lider maxim peste Noua Republica. Conduce cu mana de fier un partid cam pompos intitulat astfel in raport cu dimensiunile sale liliputane. Neamtu creste ca stejarul din sigla bonsaiului politic produs in serele de la Cotroceni: incet dar viguros. Politicianul de azi se intrupeaza miraculos dintr-o mare de vorbe goale, exprimate insa intr-un stil seducator, cu mult har si elocinta. Om cultivat, inteligent si excelent vorbitor, Neamtu vede cum agitatul univers politic romanesc incepe sa graviteze in jurul sau. Simte ca se afla la un pas de a intra in Parlament, locul in care, vorba unuia, poporul bea sampanie prin reprezentantii sai, daca va merge neabatut pe drumul aratat de Vasile Blaga.
O voce-i sopteste suav ca el va fi Liderul, ca e singurul capabil sa salveze dreapta, ca intr-o buna zi va ajunge noul Zeus. Intretinuta cu dibacie, o astfel de iluzie trezeste fiara din orice politician. Asa se naste buldog-ul cu ochelari al politicii romanesti. Vocile se inmultesc ametitor, destinul il cheama. In campania pentru referendum se intalneste cu nesperata ocazie de a-si demonstra forta. Tuna si fulgera impotriva pucistilor, devine soldatul credincios al presedintelui Traian Basescu, acest Zeus sleit din panteonul
