La 23 de ani de laeveniment, scufundarea navei „Mogoşoaia", accidentul naval în care şi-au pierdut viaţa 216 persoane, este astăzi un episod uitat, ieşit din prim-planul vieţii publice.
Doar rudele celor care şi-au pierdut viaţa în apele Dunării mai continuă să comemoreze tragedia prin slujbele de pomenire. Pe malul Dunării a fost ridicat un monument, tot de către rudele celor care şi-au pierdut viaţa în acidentul naval. Autorităţile gălăţene nu se ocupă nici măcar de îngrijirea acestui monument. S-au scris cărţi despre tragedia scufundării navei "Mogoşoaia", s-au făcut reportaje, dar acum nici presa locală nu îi mai acordă prea mare importanţă. Între timp, şi epava a fost dusă la fier vechi.
Coliziunea de la mila 79
Accidentul s-a produs în dimineaţa de 10 septembrie 1989. La ora 8.10, "Mogoşoaia" a plecat de la Palatul Navigaţiei spre satul Grindu, situat în aval de Galaţi, pe malul tulcean. Capacitatea navei era de 160 persoane, dar la bord erau 213 pasageri şi 9 membri ai echipajului. Numărul mare de pasageri se datora faptului că era o zi de duminică. În cursa spre Grindu, "Mogoşoaia" a făcut o escală la dana 46 din Portul Bazinul Nou. În momentul în care a ieşit din port, pentru a vira la stânga pe şenalul navigabil, s-a produs accidentul. Convoiul bulgăresc format din împingătorul "Petar Karanicev" şi şase barje, cu o lungime de totală de 191 metri, naviga în amonte, spre Portul Russe. Comandantul navei "Mogoşoaia", Ion Postolache, cu o vechime de 37 de ani în navigaţie, a sesizat pericolul şi cu disperare a încercat să alerteze cu sirena echipajul convoiului bulgăresc.
A pus motoarele pe "toată viteza înapoi" şi a încercat o eschivă spre stânga. Tardiv, şi cei de pe "Petar Karamincev" au încercat să "frâneze" înaintarea convoiului, punând motoarele pe "toată viteza înapoi". Dar coliziunea nu a mai putut fi evitată. "
