Deputaţii au decis din nou, marţi, cǎ justiţia nu se aplicǎ în mod egal tuturor, ci existǎ cetǎţeni care nu pot fi anchetaţi şi judecaţi decât dacǎ lor, deputaţilor, li se pare cǎ probele sunt serioase. Şi cum probele nu pot fi strânse decât dupǎ ridicarea imunitǎţii, acestea vor fi întotdeauna insuficiente.
Acest mod de a gândi este uniform distribuit în toate partidele, deşi înaintea şedinţei de marţi liderul grupului PDL declara cǎ în cazurile Borbély şi Dobre deputaţii social-democraţi vor vota pentru ridicarea imunitǎţii. Votul a fost secret, mǎ întreb încǎ o datǎ de ce existǎ aceastǎ procedurǎ în Parlament, unde oamenii sunt trimişi sǎ-şi reprezinte alegǎtorii, deci aceştia ar trebui sǎ le poatǎ controla prestaţia. Chiar aşa, cu vot secret, e uşor de dedus cǎ, fiind prezenţi 78 de parlamentari PDL, iar voturile pentru ridicarea imunitǎţii fiind doar 54, respectiv 47, e clar cǎ nu întreg grupul PDL a votat "pentru".
Situaţia nu e nouǎ. Dacǎ e sǎ ne referim doar la "derapajele" din actuala legislaturǎ, trebuie amintit cǎ Monica Iacob-Ridzi nu poate fi percheziţionatǎ informatic, iar deputatului Dan Pǎsat nu i se poate cere arestarea în faţa unui judecǎtor, tot pentru cǎ plenul Camerei s-a opus. Avem acum doi deputaţi PDL, unul USL şi unul UDMR care „beneficiazǎ" de scutul colegilor deputaţi. Un fel de eşantion reprezentativ, suficient pentru a demonstra congruenţa principiilor ce cǎlǎuzesc partidele parlamentare. În parantezǎ, trebuie remarcat cǎ în Senat nu avem astfel de cazuri.
Ce-i drept, incriminǎrile aduse de Parchetul General, mai ales în cazul ex-ministrului Victor Paul Dobre, pot suscita legitime îndoieli. N-am înţeles niciodatǎ în ce a constat abuzul în serviciu pe care l-a comis chestorul Manoloiu atunci când a refuzat sǎ‑şi asume veridicitatea numǎrului de persoane înscrise în listele permanente. Listele respec
