Mi-am adus aminte de lampa aceea gălbuie şi rotundă ca un castron, sub care stăteam pe scaunul de dentist, cînd eram în şcoala generală. Şi de dentista şcolii, care ţipa mereu la mine şi mă ameninţa pe ton înalt că mi-ar putea tăia limba cu freza. La fel le făcea şi colegilor. Pe atunci, aveam însă cabinet dentar în şcoală. Acum, plomba copilului costă 2 milioane la clinica asta privată. E drept, se lucrează în condiţii civilizate, fără nici o durere, iar după intervenţie omul poate să mănînce imediat, nu mai trebuie să treacă două ore. Zgomotul frezei rămîne totuşi la fel de neplăcut, mai ales cînd ştii că sfredeleşte măseluţele fragede ale unui copil.

DE ACELASI AUTOR Presa artificială Un drum cu moroi Străini şi străini Comedia decoraţiilorBlonda din faţa mea exersează mişcarea picioarelor à la Sharon Stone. Fără adresă, doar aşa, dintr-un instinct de bază. Are o fustă roşie de o palmă şi nişte pantofi la fel de roşii cu tălpi şi tocuri, exagerate parcă de un caricaturist. Îşi plescăie guma cu multă convingere. Lîngă ea, prietena ei, roşcată, un fel de trestie unduitoare, cu o rochie vaporoasă, lungă pînă în pămînt, decoltată amplu la spate (de fapt, n-are spate), stă ca pe ghimpi. Probabil că moare de frică. Dintr-odată, mintea mea identifică exact cele două exemplare. Fără nici un dubiu, fac parte din specia destul de recent descrisă drept pipiţa de Dorobanţi. Şi au venit la dentist împreună. La fel cum, probabil, prin localurile de fiţe pe care le frecventează se duc împreună la toaletă, aşa, ca fetele. Apropo, un local dintr-ăsta e chiar cel de vizavi de clinică, acolo unde sînt mereu parcate numai maşini scumpe. Data trecută am văzut şi un Mustang decapotabil, de colecţie.

Sala noastră de aşteptare e plină de plante exotice. Pe măsuţă zac aceleaşi reviste glossy pe care le ştiu de-acum cîteva luni. Oare ce caut aici cu copilul? Păi, clinica