Fara economie subterana si afaceri murdare, problemele societatii ar fi mai usor de depasit. Cu o singura conditie: sa nu fure altcineva surplusul. Despre Grecia se spune ca n-ar mai avea sanse sa ramana in zona euro. Orizontul predictiei s-a apropiat pana la sfarsitul anului. Pe langa datoriile-record, s-a constatat si ca prea mult se fura - sunt estimari vehiculate de mediile de informare economice, care sustin ca 28 de miliarde de euro ar fi doar partea evazionistilor din categoriile profesionale, un echivalent a 10 procente din PIB-ul tarii in vremurile bune. La italieni se fura inca si mai mult in acest fel, echivalentul a o treime din PIB, dar in lumea afacerilor se considera ca Italia are sanse mai mari sa iasa cu fata curata din criza, in comparatie cu Spania. Peste tot exista evaziune, nici Germania nu e scutita de asa ceva, si doar eficienta serviciilor fiscale face diferenta. In Romania, nu exista estimari oficiale privind economia subterana. In mass-media s-a vehiculat un procent de 10-15 la suta din PIB, respectiv 13-18 miliarde de euro, care dispar cu ajutorul mecanismelor mai mult sau mai putin ingenioase puse la cale de evazionisti. Este legislatia prea permisiva, tentatia prea mare sau pur si simplu sunt prea multi cei care fura? Comerciantii sustin ca orice control se lasa cu amenda, iar inspectorii sustin la randul lor ca nimeni nu e perfect. Probabil ca in tot acest joc de-a soarecele si pisica (precum in desanturile din marile angrouri bucurestene, esuate lamentabil in fata standurilor incuiate), adevarul e la mijloc. Statul roman nu stie sa faca afaceri profitabile, chiar daca unii slujbasi ai sai prospera cu o viteza uimitoare. Statul american reuseste sa-si evalueze toti contribuabilii cam o data la cinci ani, ba chiar sa le si urmareasca conturile pitite in cine stie ce banci camuflate cine stie in ce tara. In Romania, pana si o banala amenda