Voinţa populară a fost cea care s-a opus, ieri, începerii urmăririi penale împotriva foştilor miniştri Victor Paul Dobre şi Laszlo Borbely. Voinţa populară a decis ca respectivii să nu ajungă în hăţişurile Justiţiei, în care orice alt cetăţean al ţării ăsteia, cu sau fără voia lui, se poate pierde, chiar dacă se consideră total nevinovat.
Voinţa poporului a fost cea care a impus schimbarea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi suspendarea lui Băsescu. Poporul l-a vrut neapărat pe Crin Antonescu la Cotroceni! Voinţa populară a stat la baza tuturor acelor schimbări bruşte, în forţă, care au speriat lumea democratică. Desigur, voinţa populară s-a exprimat prin vocea premierului, care le dădea peste bot Germaniei, Franţei, Uniunii Europene, pe ideea că doar nu suntem o colonie a cuiva, să-şi tot dea unii şi alţii cu părerea despre ce se întâmplă în România. Poporul român ştie mai bine ce vrea şi ce zice, nu-i aşa?
De fapt, nu voinţa populară a dus la toate de mai sus, ci un Parlament, un Guvern şi o Putere care şi-au arogat dreptul de a reprezenta poporul şi voinţa acestuia.
Ieri, Europa aia la care ne răsteam popular (şi populist) acum vreo două luni a decis să amâne discutarea intrării României în Spaţiul Schengen pe termen nelimitat. Oricum, nu anul acesta. La urma urmei, nu este nicio surpriză, semnalele în acest sens venind încă de la începuturile tentativei de preluare integrală a Puterii de către USL. O fi asta voinţa populară?
Acum, degeaba încearcă USL să minimalizeze problema sau să arunce vina în curtea unor state care ne-ar căuta nod în papură pentru a nu ne primi în Schengen, deşi tehnic îndeplinim toate criteriile, aşa cum a încercat să facă, la rândul său, fosta guvernare. Degeaba stăm bine din punct de vedere tehnic în privinţa securizării graniţelor, dacă din punctul de vedere al imaginii po
