În timp ce premierul Victor Ponta anunţa că informatorii fostei Securităţi nu vor mai candida în alegeri din partea USL - scăldând-o, însă, în privinţa celui mai notoriu dintre ei, dovedit în justiţie, amicul său politic Dan Voiculescu -, majoritatea parlamentară le dădea NUP foştilor miniştri Laszlo Borbely şi Victor Paul Dobre. Senatorii şi deputaţii nu mai blocaseră de patru ani, de la cazul Adrian Năstase, începerea urmării penale împotriva unora dintre colegii lor. Încercaseră, uneori, să tergiverseze avizele (cazul Ridzi), dar, în general, răspunseseră, prompt, cererilor procurorilor, încuviinţând chiar şi arestarea unora dintre acuzaţi (Cătălin Voicu, Mihai Boldea). S-ar fi putut crede că aleşii îşi schimbaseră mentalitea şi înţeleseseră că nu domniile lor judecă şi dau verdicte, ci justiţia, obstrucţionarea acesteia de către politic fiind de neacceptat într-un stat de drept. În ultimele luni însă, după trimiterea lui Adrian Năstase după gratii, parlamentarii şi-au revizuit atitudinea, ei ducând, individual şi în grup, o luptă neobosită, împotriva Parchetului şi a DNA, cu „generalii” Crin Antonescu şi Victor Ponta în primele rânduri.

Condamnarea la doi ani de închisoare cu executare a fostului prim-ministru pesedist a declanşat o salvă de discursuri furibunde despre politizarea justiţiei şi a condus la represalii împotriva completului de judecată, ministrul Titus Corlăţean solicitând CSM anchetarea disciplinară a magistraţilor, demers stopat mai târziu, fiindcă ar fi fost „susceptibil de interpretări eronate” pe plan extern, unde se vorbea de interferenţă în actul de justiţie. În apropierea referendumului de demitere a preşedintelui şi după acesta, tunurile i-au vizat pe judecătorii CCR (sesizare, fără succes, la ANI, împotriva Iuliei Motoc) şi, în special, pe procurori. Aceştia din urmă sunt descrişi public ca unelte ale lui Băsescu, cu comportam