Orele de menaj au fost timp de un secol obligatorii, alături de scriere, citire şi matematică. În timp ce odraslele nobililor şi boierilor mergeau la pensioane, cei ai ţăranilor însuşeau buchiile pe lângă biserici

Primul clopoţel şi fastul specific începutului de an şcolar sunt tradiţii fireşti în viaţa oricărui om. În urmă cu două secole însă, toate aceste evenimente nu existau. Copiii chişinăuienilor de altădată se adunau la una dintre cele şapte şcoli domneşti şi învăţau în săli amenajate pe lângă biserici. În 1803 la Chişinău a fost înfiinţată prima Şcoală Domnească în perimetrul Bisericii Măzărache, unde dascălii îi învăţau pe micuţi scrierea, citirea, slavona şi noţiuni de aritmetică.

SFÂNTUL NICOLAE DIN CUI

„Dascălul aduna copiii într-o cameră cu o masă lungă cu două bănci la fel de lungi. Le citea buchiile şi copiii repetau. Tot acolo erau citite şi textele de rugăciuni, în româneşte. Cei buni la învăţătură fie erau scutiţi de la taxă, fie primeau cărţi sau li se permitea să participe la slujbele în care erau invitaţi marii dregători. Pentru cei mai puţini silitori, Sfântul Nicolae din cui era o formă frecventă de corecţie", spune istoricul Andrei Eşanu. Academicianul mai adaugă că elevii din şcolile domneşti din Chişinău ai căror părinţi îşi permiteau să le plătească studiile mai departe erau trimişi la Şcoala Domnească de la Iaşi, una dintre cele mai renumite din acea vreme. „Acolo învăţau fizică şi matematici avansate cu profesori din Viena, Berlin, Paris sau dascăli de la universităţile din Italia şi Grecia", mai precizează istoricul.

POVEȘTI DE CHIȘINĂU Ce-a mai rămas din băile publice de altădată

În prima jumătate a secolului al XIX-lea apar primele şcoli particulare de fete (aşa-numitele pensioane). Primul pension a fost cel întreţinut de Ana Şafarevskaia. În anul 1835, aici învăţau doar 17 eleve, fiice de nobili. În martie