Joia trecută, Süddeutsche Zeitung a publicat textul unei conferinţe susţinute de curînd, la Potsdam, de scriitorul austriac Robert Menasse (laureat al mai multor prestigioase premii literare). Titlul conferinţei este „Europa: numărătoarea inversă“. Argumentul conferenţiarului este, în rezumat, următorul: un organism politic, născut, acum 60 de ani, pentru a consolida pacea şi bunăstarea unei comunităţi istovite de două războaie mondiale, riscă să sucombe din cauza unei recrudescenţe a naţionalismului, ambalat într-o ipocrită ornamentică pro-europeană. În discuţie este „modelul democraţiei naţionale“ (un concept de secol XIX), care nu se mai potriveşte cu orizonturile „supranaţionale“ ale lumii de azi. Obsesia sau inerţiile naţionalismului blochează construcţia europeană şi pun, astfel, în pericol generoasa utopie pe care au avut-o în minte cîţiva „părinţi fondatori“ ca Jean Monnet sau Robert Schuman. În ce fel?
DE ACELASI AUTOR Reflecţii post-electorale O aniversare uitată Note, stări, zile Note, stări, zile1) Totul a început (1952) cu un proiect economic („Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului“, urmată, în 1958, de „Comunitatea Economică Europeană“). Nu se poate contesta eficienţa acestui proiect, dar el a lăsat în umbră componenta delicată, mai greu de omogenizat, a particularităţilor culturale. Într-un spirit care are, vrînd-nevrînd, un subton marxizant, tot ce ţine de artă, idei, tradiţii locale, limbă, patos identitar a fost tratat ca „supra-structură“, ca element secundar, ca anexă cochetă a unei retorici de protocol, ale cărei priorităţi sînt, totuşi, altele. Neatent la dimensiunea emoţională a ideii europene, la forţa de coagulare pe care o poate avea, în mod paradoxal, diversitatea umană, proiectul „întemeietorilor“ a fost deturnat spre un soi de perfecţiune rece, abstractă, fără suficientă putere de seducţie: o „tehnică“, o soluţie „adm
