François Hollande se confruntă cu o dramatică scădere în sondaje. După valul de entuziasm ce a urmat alegerii sale ca preşedinte al Franţei, au apărut şi primele deziluzii. Criza financiară a erodat puternic programele sociale – noul guvern, care a promis măsuri rapide, concrete, viabile – nu a ştiut să dea un răspuns pe măsură. Criza economică nu s-a transformat (încă) în criză politică, dar entuziasmul începutului a fost deja înlocuit cu pesimismul de dinaintea alegerilor. Aproape toţi miniştri vorbesc despre tăieri de fonduri, despre creşteri ale taxelor, despre dificila echilibrare a bugetelor de venituri şi cheltuieli. Singura optimistă pare să fie Aurélie Filippetti – ministrul Culturii şi Comunicării. Într-un interviu recent oferit ziarului Le Monde, Filippetti încearcă să încurajeze artiştii şi personalul tehnic din instituţiile de cultură, cei pe care candidatul Hollande îi avertizase, în timpul campaniei, că vor fi puternic afectaţi de reducerile bugetare. Din cîte se pare, sectorul cultural a devenit între timp dacă nu o prioritate, atunci măcar un domeniu privilegiat. N-am mai văzut niciodată atîta optimism în împrejurări atît de nasoale: „Ceea ce m-a surprins a fost amploarea disperării. Artişti, profesionişti din domeniul culturii, oameni pasionaţi, excelent pregătiţi, se vedeau confruntaţi cu o criză de identitate. Atacurile repetate la adresa unui ministru considerat prea costisitor – «numai ştrasuri şi paiete» –, ori inutil, ori care poate fi sacrificat în perioadă de criză, au reuşit, pînă la urmă, să marcheze spiritele. Aşa a început să se dezvolte un sentiment de îngrijorare generală sau de nesiguranţă. Miza esenţială pentru mine este să arăt că cultura e un fel de hard-disk al politicii din punctul de vedere al cetăţeniei şi al economiei. Nu va exista redresare productivă fără o redresare creativă. Cultura face din Franţa o ţară atrăgătoare.