La 13 septembrie 2012 se împlinesc 99 de ani de la moartea lui Aurel Vlaicu, inventatorul român care revoluționat aviația în anii de pionierat de la începutul secolului 20.
Aurel Vlaicu s-a născut în noiembrie 1882 satul Binţinţi, lîngă Orăştie, într-o famile de oameni înstăriți. Încă de tânăr a avut înclinații tehnice, astfel că după terminarea liceului, în anul 1902 pleacă la Budapesta pentru a se înscrie la Școala Politehnică. Continuă studiile studiile în Germania la Ludwig-Maximilians-Universitet din München până în 1907 când obține diploma de inginer.
în același an este înrolat în armata austro-ungară, fiind cantonat în localitatea Pula – Croația, lângă Marea Adriatică. În timpul efectuării stagiului militar construiește un planor captiv pe care a montat o cameră foto automată, reușind astfel să creeze primul aeromodel de recunoaștere destinat unor scopuri militare.
După armată, în anul 1908, se întoarce la München unde se face remarcat prin inventarea unui gramofon și în calitate deinginer la uzina de automobile Opel contribuie la realizarea unui automobil de curse foarte performant. În același an se întoarce în țară, unde, cu ajutorul financiar al tatălui său și al lui Romulus Boca, care din donații reușește să strângă suma de 1000 de coroane, împreună cu fratele său Ion pune în aplicare visul de a zbura prin proiectarea și construcția unui planor, botezat Vlaicu 1909.
Cu sprijinul unor personalități ale vremii precum Ștefan Octavian Iosif, Emil Gârleanu, Octavian Goga, obține o finanțare din partea Ministerului de Război și Ministerului Lucrărilor Publice pentru proiectarea și construcția unui avion, al cărui motor de 50 C P este comandat la Paris de Traian Vuia, un alt mare nume al aviației.
Aeroplanul botezat Vlaicu 1 este finalizat la data de 17 iunie 1910, dată la care este efectuat primul zbor la o înălțime de patru metri.
