Despre Silviu Prigoană am mai scris anul trecut, de Sărbători, cînd se transformase în Moş Crăciun mutant, verde, ca să transmită la TV mesajul de sărbători al Rosal-ului, în spoturi publicitare. Între timp, energicul om de afaceri a pierdut ruşinos, cu 16,5%, la alegerile pentru Primăria Bucureştiului, iar luni şi-a dat demisia din PDL. Ce s-a întîmplat cu mutantul verde cu barbă albă, care dansa la televizor? Şi-a pierdut aplombul?
DE ACELASI AUTOR Ministrele şi pompa Brandul Moş Crăciun Probleme de imagine - Antonescu, Băsescu, Diaconescu, Ponta Patria ca baby sitter, de 1 DecembrieDincolo de numeroasele caraghioslîcuri şi de business-ul mamă, de salubritate, lui Prigoană i se atribuie trei invenţii despre care am mai vorbit. DVD playerul E-Boda a fost printre primele astfel de maşinării care au inclus facilitatea de redare a fişierelor divx, altfel spus, a filmelor de 1 CD, piratate de pe Internet. Etno şi Taraf TV, un business care a însumat peste 2,6 milioane de euro în 2011, sînt o poveste antiintelectualistă, dar care atestă o mostră de curaj de business balcanic. Mai precis, o poveste care a crescut firesc, împotriva curentului prooccidental, pe apetitul bazal pentru manele şi para-manele al poporului. În fine, tot Prigoană a fost pionierul unei formule TV care a devenit cea mai în vogă în 2012: televiziunea zisă de ştiri – de fapt, de vorbe – care bate, în zilele cu mult balamuc politic, ideea clasică de televiziune comercială (asta se întîmplă, de fapt, atunci cînd Antena 3 anunţă că a depăşit PRO TV). Se ştie că prima televiziune românească de acest tip a fost Realitatea TV, fondată de Prigoană şi care a dat naştere unui întreg segment prin 2004-2005, prin apariţia N24 şi a Antenei 3. Astăzi, televiziunile româneşti de acest fel sînt în jur de zece, în funcţie de cum le socoteşti.
Sună impunător. Dar e şi respectabil? Pînă la urmă, care e
