Curtea Constitutionala a Germaniei da, astazi, un verdict de legalitate asupra Mecanismului European de Stabilitate (MES). Sub aceasta denumire pompoasa se ascunde un serios atac la adresa democratiei, de dragul prezervarii democratiei. Un paradox greu de solutionat de orice jurist de buna credinta.

In aparenta, lucrurile ar trebui sa fie simple pentru cei noua judecatori. Mecanismul presupune ca Executivul german va avea libertatea de a cheltui 190 de miliarde de euro pentru salvgardarea monedei euro si a statelor europene aflate in dificultate, fara a fi necesara consultarea Parlamentului. O asemenea suma este enorma chiar si pentru un stat cu PIB-ul Germaniei, felul in care este cheltuita ar putea afecta decisiv viitorul poporului german si, prin urmare, s-ar impune sa fie supus controlului legislativ. Asadar, verdictul MESerias ar trebui sa fie de invalidare.

Insa, daca exercitarea puterii poporului, exprimata prin intermediul alesilor, este o institutie fundamentala a democratiei, tot atat de adevarat este ca democratia nu poate exista in conditii de faliment economic. Or, chiar asta sustin ca incearca sa evite liderii europeni, care tintesc sa concentreze o tot mai mare putere executiva la Bruxelles.

'Trantirea' MES ar dinamita decisiv stabilitatea monedei europene. Asta n-ar fi o problema, in sine – sau mai exact, din punctul de vedere al perceptiei populare. In Germania ca si in alte state europene, este un curent popular foarte puternic favorabil revenirii la moneda nationala, iar faptul ca acest fapt nu se intampla este doar pentru ca Angela Merkel evita un referendum, tocmai fiindca stie ca ar pierde la scor.

Dar renuntarea la euro ar implica niste costuri uriase. Nu pot fi estimate, nici macar cu o aproximatie de sute de miliarde, desi multi avizati sustin ca ar fi mult mai mari in comparatie cu sumele pe care Comisia Europeana si