După cum spuneam mai demult, există o carte care, la apariţia ei, acum mai bine de o sută de ani, a displăcut românilor fiindcă, despre tînăra lor ţară, aflată şi atunci pe drumul modernizării, a transmis în Occident o judecată pe care ei au socotit-o ingrată faţă de ospitalitatea arătată vizitatorului. La Roumanie contemporaine, de André Bellessort, s-a publicat la Paris în 1905 şi, oricît de rar ar fi astăzi acest volum, nu m-am lăsat pînă nu l-am găsit. Autorul se specializase în reportaje urmărind orizonturi extraeuropene (Ceylon, Singapore, Filipine, Chile sau Bolivia). I se oferea acum publicului francez imaginea ambiguă a unei societăţi care, de la Predeal la Sulina, trăia o dezvoltare cu două viteze: una, foarte rapidă, la nivelul clasei conducătoare, şi alta, extrem de lentă, care îngăduia observatorului să descopere moravuri ţărăneşti primitive. Introducerea, pe un ton într-adevăr jignitor, sublinia faptul că numai trei generaţii despărţeau umilinţele îndurate sub fanarioţi de România modernă, al cărei progres Bellessort îl compara cu situaţii văzute de el în America de Sud.

DE ACELASI AUTOR Johnny Morţi şi manechine Un caz de mutilare Portarul şi rubinulExperienţa călătoriei proprii venea în continuarea lecturilor, nu numai din Pompiliu Eliade şi Xenopol, ci din relatările unor străini care străbătuseră odinioară Principatele, pentru care I.I.C. Brătianu îi pusese la dispoziţie oaspetelui bogata sa bibliotecă. Intrarea în ţară, din Transilvania, l-a adus pe acesta la Sinaia, unde marile hoteluri şi vilele elegante i s-au părut miniatura unei Românii artificiale, de expoziţie. După doar (!) patru ore cu trenul, a pătruns în Gara de Nord, „mică, strîmtă şi scundă“ faţă de mărimea oraşului, care se întinde pe 3000 de hectare. Prima impresie a fost de orientalism: aglomerare haotică de mahalale, vizitiii lipoveni, „ţiganii pe jumătate goi, cinchiţi