Mulţi părinţi consideră „stângăcia” copilului o adevărată problemă. Probabil din cauza unor idei preconcepute sau din superstiţie, unii dintre ei îşi obligă copilul stângaci să se „corecteze”.

Din păcate, şi educatorii, şi învăţătorii au această tendinţă. Dar a fi stângaci nu este nici defect, nici boală, ceea ce înseamnă că nu necesită tratament.

Totul pleacă de la creier. Coordonarea anumitor părţi ale corpului este dată de emisferele cerebrale. Emisfera stângă ne controlează partea dreaptă a corpului, iar cea dreaptă, partea stângă. Copiii stângaci sunt coordonaţi cu preponderenţă de emisfera dreaptă, asociată cu creativitatea, precum şi cu orientarea în spaţiu.

Cu această caracteristică ne naştem, nu o dobândim. Acest lucru nu afectează dezvoltarea fizică şi psihică a copilului. Dacă te gândeşti că şi Einstein a fost stângaci, cine ştie, poate şi în copilul tău sălăşluieşte un mic geniu…

Gesturi care anunţă că va fi stângaci. Părinţii se pot întreba dacă nu cumva cel mic este stângaci chiar din primii ani de viaţă, când copilul realizează majoritatea activităţilor numai cu mâna stângă. În jurul vârstei de doi ani, când poate mânui ustensilele de scris, părinţii şi specialiştii îşi pot face o idee mai clară dacă acesta va fi sau nu stângaci. Fii atent şi la alte aspecte, cum ar fi cu ce picior loveşte mingea, cu ce mână se spală pe dinţi sau cu ce ochi priveşte printr‑un orificiu.

Nu-l corecta! Copiii stângaci care sunt forţaţi de părinţi să scrie sau să mănânce cu mâna dreaptă pot întâmpina unele dificultăţi de orientare şi unele tulburări. Unii pot fi neatenţi la ore, ceea ce atrage şi obţinerea unor rezultate slabe la învăţătură, pentru că se vor concentra să scrie altfel decât au fost ei „programaţi”.

În plus, copiii pot dezvolta şi unele neîndemânări, ticuri, o inhibare a expresivităţii şi chiar frustrări şi tulburări emoţi