● Gala Tînărului Actor HOP, ediţia a XV-a, 29 august – 1 septembrie, Mangalia 2012.
Scaunul. Asta pare să fi fost tema ediţiei din acest an a Galei Hop de la Mangalia. Tînărul actor, cu obrăznicia tinereţii sale, a considerat că cea mai potrivită metodă pentru a-şi demonstra calităţile (asta presupune un concurs de actorie) este să stea pe scaun şi să spună un text. Poate fi o formulă viabilă (în spectacolul Hoţii de la Teatrul 74 din Tîrgu-Mureş, trei actori stau pe scaune şi spun o poveste timp de două ore), dacă textul e bun, se construieşte un personaj (sau mai multe), există dinamică, energie, charismă, se face dovada unor calităţi tehnice etc. Tînărul actor a preferat însă varianta minimalistă (de fapt, leneşă) de a sta pur şi simplu pe un scaun (cum s-ar zice – „doar şed, nu şi cujet“) şi a turui un text, de cele mai multe ori prost sau nepotrivit pentru cel care îl spune, pe un ton monoton, cu o dicţie defectuoasă şi fără impostaţie (cei mai mulţi concurenţi nu s-au auzit nici din prima jumătate a sălii). Efort minim, rezultat zero.
DE ACELASI AUTOR Această tăcere care ţîşneşte Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc interpretează Conu Leonida Despre tigri şi frică Cînd sufletul se scurge din sticlăAm notat numeroase impresii legate de evoluţia fiecărui candidat, dar cînd le-am citit, mi-am dat seama că ele se repetă. „text liber prost ales. nu are dicţie. se grăbeşte. monoton. plicticos. fără construcţie. nu se aude! nu are forţă. previzibil. static.“ Gala Hop ar trebui să fie un prilej pentru ca universităţile de teatru să-şi expună „produsele“ şi să-şi compare metodele de lucru. Cu actori provenind de la aproape toate facultăţile din ţară, anul acesta chiar ne-am putut face o idee despre cum arată şcoala românească de teatru. Şi nu arată prea bine. Problemele tinerilor actori se pot restrînge la două: lipsa tehnicii şi incapacitatea de a gîndi
