Manuel Valls, în vârstă de 50 de ani, este un om politic francez atipic. Atipic deja prin faptul că este spaniol de origine, fiind născut la Barcelona. A devenit francez "târziu" adică la vârsta de 20 de ani. Puţini oameni politici de prim rang au un astfel de CV: ultraconservatorul de origine română Lionel Luca, ecologista norvegiană Eva Joly şi colegul ei de partid, sud-coreanul Jean-Vincent Placé fac parte din această scurtă listă.
Vorbitor a patru limbi - franceză, spaniolă, catalană si italiană - Valls a studiat istoria la Paris. Tată a patru copii dintr-un prim mariaj, ministrul de interne s-a recăsătorit acum doi ani cu o celebră violonistă franceză Anne Gravoin.
Pe plan politic, e foarte precoce. Înainte să devină francez, aderă la 17 ani la partidul socialist pentru a-l sprijini pe fostul premier Michel Rocard - pe care avea de altfel să-l "plagieze" zilele trecute când a evocat soarta romilor din Franta.
În paralel cu cucerirea primăriei unei importante suburbii pariziene, Evry, Manuel Valls a devenit în 2002 si deputat la Paris. Anul trecut a participat la alegerile primare din sânul partidului socialist francez, adică a dorit să devină candidat la presedintia Frantei. Operatiunea nu i-a reusit, dar Valls s-a alăturat repede candidatului Hollande care l-a numit director de comunicare în perioada campaniei. Răsplata cea mare a venit însă după succesul candidatului socialist la prezidentialele când a fost numit la interne.
Încă din 2007 conservatorul Nicolas Sarkozy îi propuse să intre în guvernul său, acea perioadă fiind marcată de o serie de "trădări", de fosti socialisti care au acceptat să se alăture presedintelui conservator. Printre ei s-a numit de exemplu fostul ministru de externe Bernard Kouchner. Manuel Valls a refuzat însă atunci propunerea lui Sarkozy, dar nu si pe cea de acum a lui Hollande. Asta nu-i împiedică îns
