Am impresia că SF-ul din titlu ar trebui cumva redefinit... Bere Kaiser la cutie, cumpărată de la (acum defunctul) UNIC pe dolari!? Casete audio înregistrate (la comandă au ba) şi vîndute în pasaj la Universitate sau în Romană, la coloane!? Asociaţii şi asocieri, brosseri, depeşari şi metalişti, planuri şi contraplanuri, invazia Coca-Cola, Pyramide şi Efes – începuturile anilor ’90 în România ar merita un soi de Larousse numai al lor. Hmm... Pînă sună cei de la editură, profit să-mi amintesc de boom-ul meu nouăzecist favorit.
DE ACELASI AUTOR De la aceiaşi, aceloraşi - special Cannes 65 Cel mai iubit film al românilor Film românesc, gen Little ThingsCei mici sper că au fost puşi la curent – în anii ’80, dacă erai sătul de reluări cenzurate sau premiere socialiste, puteai încerca să te pui la curent cu noile tendinţe din cinema-ul capitalist prin intermediul casetei video (LOL, LMFAO, da, ştim, cunoaştem). Caseta asta video nu venea aşa, de nicăieri – nişte domni, să le zicem securişti sau fotbalişti sau orice alţi „işti“, aduceau de peste hotare pornoşaguri, kung-fu-isme etc. la kilogram (vorba unui hîtru, se mai strecura şi un Sophie’s Choice printre ele), le dădeau frumos la tradus (românul s-a născut delicat) şi apoi începeau să circule. Nu mulţi erau privilegiaţii posesori de minune supremă – citeşte player şi televizor color – dar, uneori, să zicem o dată pe săptămînă (românul s-a născut altruist), privilegiaţii sus-pomeniţi „dădeau video“. Ceea ce însemna că tu, cel care, printr-un fericit concurs de împrejurări, te trezeai invitat, aveai misiunea, deloc uşoară, de a face rost de marfă. Proaspătă, dacă se poate. Şi urmau cîteva zile de întins antene, conversat în şoaptă, vizite inopinate şi întîlniri mai mult sau mai puţin clandestine, la colţ de stradă, într-o lumină chioară, unde schimbai pungi de plastic cu indivizi la fel de febrili ca tine, care
