Am fost plăcut surprins, săptămâna trecută, de un telefon primit de la Ambasada Japoniei la Bucureşti prin intermediul căruia mi s-a adus la cunoştinţă că ataşatul cultural al Japoniei în România mă invită la un dejun de lucru, cu ocazia unei vizite la Târgu-Mureş. În mod logic, am acceptat invitaţia, onorat fiind că una din cele două întâlniri ale diplomatului nipon va fi tocmai cu un reprezentant al cotidianului „Zi de Zi”…

Zilele au trecut şi ieri a sosit momentul întâlnirii. Pe nume Nobumitsu Takamatsu, diplomatul mi-a făcut o impresie foarte bună încă din start, datorită modului excelent în care stăpânea limba română. Am vrut chiar să îi mărturisesc, ca un compliment, că în activitatea mea jurnalistică am întâlnit mulţi români cărora le-am luat interviuri şi care nu vorbeau la fel de bine româneşte precum domnia sa…

De asemenea, de remarcat şi faptul că deşi se află la noi în ţară de doar trei ani, reprezentantul „Ţării Soarelui Răsare” s-a dovedit a fi un bun cunoscător al realităţilor româneşti. Politice, culturale, economice şi sociale. Un diplomat cu o pregătire excelentă, care mi-a mărturisit, mai în glumă mai în serios, că scopul său este ca într-o bună zi să ajungă ambasadorul Japoniei în România. Desigur, nu acum ci peste vreo 25 de ani, conform normelor de diplomaţie respectate de niponi…

Am revenit la redacţie încărcat cu o energie pozitivă, dar şi pus pe gânduri că în timp ce un tânăr precum Nobumitsu Takamatsu are un asemenea ideal, foarte mulţi tineri din România n-au niciun scop în viaţă, ca să nu mai vorbim despre un plan de carieră…

Poate de aceea şi diferenţa enormă dintre Japonia şi România!?

Am fost plăcut surprins, săptămâna trecută, de un telefon primit de la Ambasada Japoniei la Bucureşti prin intermediul căruia mi s-a adus la cunoştinţă că ataşatul cultural al Japoniei în România mă invită la un dejun de