A avut un debut excelent, este unul dintre cei mai importanţi scriitori din noua generaţie şi recunoaşte că singurele venituri le obţine din scris. Aceasta este povestea lui Filip Florian, stră-strănepotul lui Slavici.

A făcut gazetărie aproape un deceniu, s-a născut şi a copilărit în furnicarul din Capitală, e dinamovist!, recunoaşte că nu se poate desprinde de actualitatea agitată din politică şi, cu toate astea, Filip Florian e calm. Urlă strada, se aud sirenele ambulanţelor şi râsetele studenţilor restanţieri de la ASE, sunt neliniştite cafenelele, iar Filip Florian bea o limonadă fără zahăr şi vorbeşte rar, relaxat, cu o modestie rezervată. E început de toamnă în Bucureşti, adie vântul de la slab până la moderat, iar Filip Florian poartă pantaloni scurţi şi cămaşă. În continuare, întreaga istorie a liniştii sale.

„Weekend Adevărul": Mulţi dintre scriitori sunt atraşi în jocul actualităţii, cochetează şi cu publicistica. De ce nu vă tentează?

Filip Florian: Pentru că, din păcate, cât timp am lucrat în presă, nu am reuşit să mă ţin şi de gazetărie, şi de literatură, aşa cum visam zi de zi. Tot timpul mă minţeam spunând că „voi începe de luna viitoare". Sunt un om unilateral, din păcate. Simt o nevoie stupidă de a face totul cât mai bine. Perfecţionist, atât cât îmi iese mie. Şi nu pot să fac lucruri în care nu cred. Nu pot să scriu cai verzi pe pereţi doar pentru că sunt bine plătit. Aşa încât mă tem foarte tare de coabitarea asta. M-ar obliga, dintr-o scrupulozitate prostească, să fiu atent tot timpul la ce se întâmplă, ca să pot să stăpânesc chestiunea despre care scriu. Or, asta m-ar fura cu mintea în altă parte.

Câştigaţi doar din literatură?

Da, şi, câtă vreme voi reuşi să supravieţuiesc, am să încerc să întind cât mai mult lucrurile aşa. La fel de onest spun că, dacă nu voi mai reuşi să trăiesc doar din liter